desface

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *disfacere, present active infinitive of *disfaciō, from Latin dis- + faciō (“do, make”) or from des- +‎ face. Compare Aromanian disfac, disfatsiri, Catalan desfer, French défaire, Italian disfare, Portuguese desfazer, Spanish deshacer.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a desface (third-person singular present desface, past participle desfăcut) 3rd conj.

  1. to undo
  2. to open, loosen
  3. to untie, unfasten, unfurl
    Synonym: dezlega
  4. to disassemble

Conjugation
    conjugation of desface (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a desface
gerund desfăcând
past participle desfăcut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present desfac desfaci desface desfacem desfaceți desfac
imperfect desfăceam desfăceai desfăcea desfăceam desfăceați desfăceau
simple perfect desfăcui desfăcuși desfăcu desfăcurăm desfăcurăți desfăcură
pluperfect desfăcusem desfăcuseși desfăcuse desfăcuserăm desfăcuserăți desfăcuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să desfac să desfaci să desfacă să desfacem să desfaceți să desfacă
imperative — tu — — voi —
affirmative desfă desfaceți
negative nu desface nu desfaceți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.